Operele lui Brâncuși scot la lumină opoziția dintre gândirea orientală integratoare şi cea occidentală dezintegratoare (arta cubistă adoptă formele artei negre). Picasso, Braque ori Modigliani dezintegrează obiectul din plenitudinea existenţei. Brâncuși atinge o sinteză expresivă ce îi conferă obiectului statutul de simbol. Pornind de la realitatea concretă, întrupează conceptele și emoțiile în formă. Refuză reprezentarea figurativă a realităţii, pledând pentru vitalitatea spirituală a formei. Prin operele sale dă expresie materiei aparent inerte sublimându-i chintesența freamătului organic. Are o gândire filosofică de tipul identității contrariilor, în care toate participă la tot iar totul se configurează în conformitate cu fiecare parte a sa (I. Frunzetti, 1968:86).
Citește tot editorialul Anamariei Stănescu
de la sursă:
Brâncuși: esență a gândirii folklorice – SemneBune https://semnebune.ro/2017/brancusi-esenta-a-gandirii-folklorice/#ixzz4zeKH2w8K
Under Creative Commons License: Attribution Non-Commercial No Derivatives
