Povești despre limba română

„Limba noastră-i o comoară”, „cf, te-ay supy”, „achiesez la termenele stabilite și mă focusez pe o implementare a conceptului”. Iată trei exemple de registre stilistice în limba română: limba literară, argoul și jargonul. Fiecare registru este specific unei categorii de vorbitori și este un instrument adecvat de analiză a caracteristicilor socio-culturale și profesionale ale respectivei categorii de vorbitori. Cam asta ar fi introducerea sobră a editorialului de astăzi, această zi importantă pentru cultura națională, Ziua Limbii Române.

Dar îmi amintesc (nu mă pot abține), versiunea neoficială a versurilor semnate de Alexei Mateevici, care circulă de ani de zile nestingherită și de care în continuare râd ca un copil bleg: „Limba noastră-i o comoară/Locul ei, pe fundul mării”. Și mi-o amintesc pentru că e expresia sinceră a lehamitei față de canonizarea sumbră a limbii române. De fapt, dacă mă gândesc mai bine, dacă studiem un pic modul în care este privită și tratată limba română, am putea înțelege alte câteva aspecte legate de modul în care au evoluat lucrurile la noi, ce importanță are educația pentru individ, cum privim și înțelegem cultura.